Se va strange latul domnule Arpad Paszkany

Se va strange latul domnule Arpad Paszkany si  vor veni alte vremuri iar cel ce va ocroteste in acest moment nu va mai fii acolo sus. Pregati-va armura stralucitoare si protectoare ca sa va scapati pielea de furia ,,miticilor". Aveam impresia ca la Cluj exista numai oameni educati si cu respect fata de cel de langa el insa ,,Dumneata" esti exceptia nu aveti respect fata de omul de rand fie ca este el din galeria stelei,timisoarei sau dinamo care parcurge o anumita distanta pentru a-si vedea echipa favorita si a o incuraja. Sa va fie rusine. Prin gestul de aseara ai devenit un ,,mitic" si se pare ca asta era scopul dumneavoastra sa ajungeti la ,,Masa miticilor". Felicitari  acum aveti loc rezervat la masa Lor dar inca nu le stiti regulile si manierele si s-ar putea sa adunati de la aceea masa doar firimiturile Dumneata care esti invatat la toata roata de ,,cascaval". Pentru dumneata am un singur mesaj si o dedicatie unica :


Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!


Ps:
Sper ca asta e cantecul Dumneata de capatai si nu altul

Intr-o zi

Se traieste se iubeste si se moare
Intr-o cusca inundata de minciuni
Fiecare sta la panda si nu are
Timp sa aleaga dintre javre pe cei buni

Adevarul rataceste prin ziare
Disperarea se hraneste cu taceri
Mai aproape de-ntuneric sau de soare
Cate-o paine pentru cina cui sa ceri?

Intr-o zi la ganduri vechi dam nume noi 
Intr-o zi ne-ncearca viata cu de toate
Intr-o zi esti si festin esti si gunoi
Intr-o zi doar impacarea nu se poate

Intr-o zi sunt cersetori si prea bogati
Intr-o zi la poarta noptii bat mai tare
Intr-o zi sunt toti de toate dezlegati
Intr-o zi prin intuneric sau prin soare.


Mai aproape de-ntuneric sau de soare
Mai aproape de mocirla sau de cer
Ce-ntamplare uimitoare ne mai doare
Cate jocuri mincinoase ni se cer


Stati o clipa si raspundeti la-ntrebare
Pentru cine sau pe cine a mintit
Mai aproape de-ntuneric sau de soare
Vieti traite pe o lama de cutït.